Parerea expertului

• “Somnul, visul si copilul” de Marie Thirion si Marie-Josèphe Challamel - Publicatiile Albin Michel, 2002.

Experienta profesionala

• Marie-Josèphe Challamel, medic pediatru pensionat in urma cu un an, a lucrat ca cercetator la INSERM, fiind responsabila de sectia de tulburari ale somnului la copii, in cadrul spitalului din Lyon-Sud si ulterior la spitalul Debrousse din Lyon.

Tulburarile de somn ale micutilor: despre ce e vorba?

Raspunde Dr Lyliane Nemet-Pier, psiholog clinician

Cand putem vorbi despre tulburari ale somnului la copiii mici?

“Vorbim despre tulburari de somn la copii in jurul varstei de 6 luni, daca problema persista zi si noapte si mai ales daca parintii nu mai pot indura. O tulburare de somn depinde si de toleranta parintilor, pentru ca in mod real nu pune in pericol viata micutului. Sub varsta de 6 luni, puterm vorbi de tulburari de somn doar daca bebelusul nu doarme deloc, nu doarme mai mult de un sfert de ora sau nu reuseste sa doarma mai multe cicluri la rand.”

Care sunt tulburarile de somn de origine psihologica si care sunt cauzele acestora?

“Cele mai frecvente tulburari sunt dificultatea de a adormi si trezirile multiple dupa care copilul nu mai poate adormi de unul singur. Adesea este dificil de determinat cauzele, pentru ca fiecare caz are specificul sau. Poate fi o problema de educatie (un copil fara o regula privind somnul de peste zi este dintr-odata obligat sa mearga la culcare, obisnuit sa doarma in brate, leganat, cu suzeta sau biberon), de comportament al parintilor care, speriati ca nu cumva sa i se intample ceva copilului, alearga la el la cel mai mic scancet (probleme in timpul sarcinii, despartire traumatica, sentimente de vinovatie, depresie), de schimbarile psihologice din jur (probleme in cuplu, pierderea locului de munca, doliu, schimbarea locuintei, schimbarea bonei, etc).

Sau pot fi rezultatul lipsei de afectiune fata de copil, care nu-si vede parintii in cursul zilei astfel incat sa poata avea un somn linistit pe timpul noptii sau, daca apar in faza Oedipala, sunt cauzate de gelozia copilului, care nu-si poate vedea parintii dormind impreuna. Frica nocturna este mai putin frecventa. Ea poate fi de origine psihologica si apare mai ales la copiii introvertiti, carora le este greu sa-si exprime in timpul zilei emotiile sau afectele de agresivitate sau gelozie, impotriva fratelui mai mic nou-nascut, de exemplu. Aceasta nu trebuie confundata cu cosmarurile, care sunt femomene normale in decursul dezvoltarii psihologice a copilului si care arata dificultatile cu care se confrunta acesta. In cazul fricii nocturne, copilul nu trebuie trezit, atins sau consolat, deoarece el doarme profund si nu aude cuvintele de consolare. Spre deosebire de cosmaruri, cand copilul chiar are nevoie de consolare. Daca frica nocturna sau cosmarurile sunt prea frecvente, cosultati un psiholog.”

Cu pot fi vindecate tulburarile de somn?

Afla mai multe

“Eu, noaptea, nu pot dormi deloc…” de Lyliane Nemet-Pier – Editura Fleurus, 2000.

Experienta profesionala

• Lyliane Nemet-Pier este psiholog clinician si psihanalist.
• Practica aceasta specializare independent si ofera consultatii externe in cadrul sectiei de pediatrie de la spitalul Robert-Debré din Paris.

Sfaturi practice

Acordati atentie semnelor care indica ciclurile somnului Este primul pas in rezolvarea tulburarilor de somn. Adesea, parintii nu dau suficienta importanta ciclurilor de somn ale copilului. De fapt, pentru a adormi usor, copilul trebuie asezat in pat atunci cand isi exprima dorinta de a dormi, la inceputul unui ciclu.

Fiecare copil isi exprima aceasta dorinta printr-un semn specific si diferit de la un copil la altul, pe care parintele trebuie sa invete sa-l descifreze: casca, se freaca la ochi, isi atinge lobul urechii, are arcadele inrosite, isi suge degetul, devine agitat si nu se poate linisti sau dimpotriva, devine foarte linistit.

Coltul lor preferat:

Copiii nu ar trebui mutati dintr-un loc in altul. Este important sa aiba coltul lor preferat, amenajat cu obiecte familiare, un poster, jucarii, etc., care sa fie un reper pentru ei, unde sa se simta bine, sa stea si sa se joace si unde sa mearga sa doarma cu placere.

Patura:

In general, nu se recomanda pentru ca poate duce la sufocarea copilului. Daca totusi exista o patura pe pat, aceasta trebuie fixata bine sub saltea, astfel incat copilul sa nu o poate ridica.

Pentru siguranta copilului, e mai bine sa nu ii infasurati capul cu ea, pentru a nu izola copilul, astfel incat el sa poata identifica imediat sunetele pe care le aude.

Ritualul de a merge la culcare:

Nu este vorba despre un moft, ci de o trecere indispensabila de la zi la noapte, o faza de tranzitie pentru a pregati lunga separare din timpul noptii. Alint, povesti, jocuri linistite in camera, toate acestea sunt feluri foarte potrivite pentru ca parintele sa-i spuna copilului noapte buna. Muzica sau o voce necunoscuta nu pot inlocui afectiunea parintilor. Orice ritual trebuie sa aiba un inceput si un sfarsit si este foarte important sa nu fie prelungit peste masura, intrucat copilul poate intelege ca noaptea este un pericol si de aceea parintele se teme sa il lase singur.

Leganarea:

Poate ajuta bebelusul sa adoarma daca inca nu a invatat sa se linisteasca singur, dar daca devine un obicei, poate incuraja copilul sa se trezeasca de mai multe ori. Pentru a preveni aceasta situatie, se recomanda sa asezati copilul in patut dupa ce l-ati leganat in brate, dar inainte sa adoarma, astfel incat sa invete sa adoarma de unul singur chiar si atunci cand se trezeste in timpul noptii.

Jocurile si jucariile de plus:

Toate aceste obiecte pot ajuta copilul sa se separe de parinti si sa-l incurajeze sa adoarma de unul singur.

Suzeta si biberonul:

Lasata copilului mai mult automat, suzeta poate favoriza trezirile frecvente ale acestuia, intrucat pot trece mai multe luni pana cand copilul invata sa o ia singur atunci cand o scapa. Multi copii simt nevoia sa suga cand merg la culcare. De asemenea, nu se recomanda sa-i dati copilului biberonul cand merge la culcare, deoarece favorizeaza aparitia cariilor si deremina asocierea mancarii cu somnul, ceea ce nu este recomandabil.

Lumina:

In principiu, copiii sub 18 luni nu se sperie de intuneric si a lasa lumina aprinsa sub aceasta varsta ii linisteste mai degraba pe parinti. Mai mult chiar, anumiti copii activi au nevoie de intuneric total pentru a dormi, altfel fiind tentati sa se joace sau sa fie atenti la ceea ce se intampla in jurul lor.

Sa doarma in camera parintilor:

Aceasta este normal pentru un nou-nascut, favorizand legatura dintre mama si copil. Totusi, dupa o anumita perioada - care poate varia mult de la un caz la altul - mama va dori sa-si lase copilul sa doarma singur si sa se intoarca la viata de cuplu. Daca i se pare dificil sa fie departe de copilul sau si dupa 8-9 luni, nu inseamna ca este ceva in neregula cu ea sau cu copilul, iar tatal o poate ajuta sa se detaseze. Parintii nu trebuie sa se simta vinovati din cauza faptului ca dorm intr-o camera separata. In plus, este puternic recomandat ca bebelusul sa nu doarma in aceeasi camera in care parintii sai fac sex.

Ce o sfatuiti pe tanara mama sa faca pentru a-si determina copilul sa doarma?

Raspunde Sophie Transler, asistent pediatru

Ce o sfatuiti pe tanara mama sa faca la materninate pentru a dormi si a-si ajuta copilul sa doarma?

“In primul rand as sfatui-o sa nu-si trezeasca bebelusul indiferent de motiv si sa-i respecte ritmul. Mama isi va adapta treptat ritmul la cel al copilului, fara sa incerce sa-i impuna acestuia propria sa obisnuinta. De exemplu, ea se poate odihni in acelasi timp cu copilul. Si aceasta i-ar permite mamei sa vina in intampinarea nevoilor copilului sau. In plus, ea ar trebui sa lase copilul sa-si gasesca o pozitie de somn confortabila, stiut fiind faptul ca el va incerca sa recreeze senzatiile din perioada intrauterina.”

Atitudinea parintilor are vreo influenta asupra somnului copilului?

“Da, parintii trebuie sa respecte somnul copilului lor. In special, nu trebuie sa alerge la el la primul scancet, pentru ca el poate fi in faza de vis. Daca bebelusul se linisteste in urmatoarele cateva minute, inseamna ca era in mijlocul uni vis si ca trebuie lasat sa se linisteasca de unul singur. Daca bebelusul are cu adevarat nevoie de ceva, va continua sa planga, iar parintii vor sti ca sunt chemati. A-l lua in brate sau a-l deranja inutil risca sa-i strice ritmul si sa creeze o nevoie. Si nici nu este nevoie de liniste totala cand copilul doarme, din contra, se poate simti in siguranta auzind vocile parintilor sai in camera de alaturi. Insa, de asemenea, nu trebuie facut mai mult zgomot decat putea copilul sa discearna in uterul mamei sale.”

Mamele ar trebui sa-si hraneasca bebelusii de fiecare data cand acestia plang? Exista un anume moment cand mama ar trebui sa inceteze sa-si hraneasca bebelusul pe timpul noptii?

Este posibil ca alaptarea la san la cererea copilului sa fie una dintre cauzele tulburarilor de somn?

“Teoretic nu, deoarece micutul stie exact cand si cat de tare ii este foame. Problema este ca inainte de toate parintii sa isi dea seama de ce plange copilul lor. Mamele trebui sa invete sa recunoasca plansul copilului si sa elimine orice alte posibile cauze inainte de a ajunge la concluzia ca ii este foame. Si este cu atat mai important in cazul in care copilul are colici sau regurgiteaza. Alaptarea il va calma pentru o vreme, dar in urmatoarea ora problema va reaparea. Nu este neaparat necesar un orar strict al meselor, dar trebuie sa existe un echilibru. In cazul alaptarii la san, recomand o pauza de 2-3 ore intre mese, iar in cazul alaptarii cu biberonul 3-4 ore, intrucat laptele din comert se digera mai greu.”

Afla mai multe

• http://sommeil.univ-lyon1.fr
• www.sommeilsante.asso.fr

Experienta profesionala

• Sophie Transler si-a obtinut diploma de asistenta in 2001.
• A urmat ulterior formarea in pediatrie la Scoala de Pediatrie din Paris si de atunci lucreaza in sectia de hematologie-oncologie a spitalului de copii Armand-Trousseau din Paris.

Ciclurile somnului

Caracteristicile somnului la foetusi, copii si adulti

Un foetus doarme incepand cu varsta de 28 de saptamani. Este deja vorba de cicluri de somn, alternand perioade de somn activ, echivalentul somnului REM, cu perioade linistite, echivalentul somnului adanc. Ciclurile de somn ale foetusilor sunt mai scurte decat cele ale adultilor si dureaza 50-60 de minute. La inceput este vorba mai ales de un somn nediferentiat (nici activ, nici linistit), iar apoi din luna a opta si pana in prima luna dupa nastere este un somn activ in mare masura. Astfel, somnul unui nou-nascut este 50% somn activ, 40% somn linistit si 10% somn nediferentiat, reprezentand in total peste 16-17 ore de somn din totalul celor 24.

Intre 1 luna si jumatate si 3 luni, somnul linistit se transforma intr-un somn usor (stadiile 1 si 2) si somn profund (stadiile 3 si 4). Dupa primul an, procentul de somn REM descreste, iar cel de somn linistit si usor creste. Dupa cel de-al doilea an sunt eliminate scurtele atipeli. La adultii care dorm 7-8 ore din 24, ciclurile sunt impartite astfel: 2 ore de somn profund, 2 ore de somn REM si 4 ore de somn linistit.

Rolul somnului

Nu se cunoaste inca functia exacta a somnului, dar se stie ca este indispensabil. In perioada foetala si in primle luni de viata somnul activ este responsabil cu trimiterea de stimuli pentru dezvoltarea sistemului nervos, in absenta stimulilor din exterior. Ar fi vorba de un substitut al starii de veghe. Prin urmare, somnul REM joaca un rol fundamental in dezvoltarea sistemului nervos, alaturi de cognitie (invatarea si memoria). Somnul profund este cel pe care il recuperam dupa insomnii sau privare de somn si se pare ca si acesta este implicat in cognitie si in cresterea si restructurarea tesuturilor.

Reprezentarea dezvoltarii ciclurilor somnului de la nastere si pana la varsta adulta

Aceste cicluri se repeta pe timpul noptii. Incepand cu varsta de 9 luni, copilul adoarme in somn lent, ca si adultul, fata de copiii sub 9 luni, care aluneca intai in somnul activ si apoi REM. Incepand cu varsta de 1 an, stadiile de somn profund sunt in prima jumatate de noapte, iar in cea de-a doua predomina somnul linistit si somnul REM.

“Intai de toate, copilul trebuie invatat sa stea sau sa se joace singur in anumite momente ale zilei. Dobandind capacitatea de a sta singur pentru cateva minute si apoi pentru perioade din ce in ce mai lungi in timpul zilei, copilul va fi capabil sa stea singur in patul sau fara sa-i mai fie teama. De asemenea, trebuie sa invete si sa-si dezvolte propriile mijloace de a se calma si de a adormi fara ajutorul parintilor. Astfel, atunci cand se trezeste in mijlocul noptii, poate sa adoarma la loc fara ajutorul parintilor. In cazul unor schimbari majore in familie, se recomanda sa discutati cu copilul, pentru ca acesta sa nu se simta responsabil pentru problemele parintilor. Daca tulburarile de somn continua, este important sa va faceti timp pentru a merge cu copilul la psiholog.* Locul copilului va fi redefinit in sanul familiei, printre frati si fata de parinti. *O consultatie specializata dureaza aproximativ doua ore.

“In primele zile, da si cu atat mai mult cand mama alapteaza, pentru ca laptele este produs in cantitati mici pe care copilul le digera usor. Asa ca este normal ca bebelusului sa-i fie foame dupa 1 ½ sau 2 ore. Dimpotriva, dupa prima saptamana de viata, trebuie luate in considerare alte cauze ale plansului copilului, inainte de a-l pune la san in mod automat sau a-i da biberonul: poate ca bebelusul trebuie schimbat, poate ii este prea cald, are colici sau poate pur si simplu are nevoie de mangaiere. Pana in jurul varstei de 3 luni, este normal ca bebelusul sa se trezeasca noaptea pentru a fi hranit. Daca el continua sa planga noaptea si dupa varsta de 6 luni, poate fi din cauza ca nu mananca suficient in cursul zilei.”

De la 9 luni la 3 ani: 70 de minute De la 3 la 10 ani: intre 90 si 120 de minute.

TRENULETUL SOMNULUI- 1 tren = 1 ciclu de somn Intre 0 si 2 luni: 50 de minute Intre 2 si 6-9 luni: 70 de minute

• Tara
• Expanscience

DDA